Santajul emotional practicat de autopunitiv are un principiu foarte clar: daca nu facem ce vrea el, se va supara, nu va mai fi capabil sa functioneze, i se va face rau sau isi va face rau. Replicile cele mai cunoscute sunt: Vezi, din cauza ta m-am imbolnavit; Daca nu imi faceai asta, nu ajungeam in spital; Daca ma parasesti, ma sinucid; Nu ti-e clar ca din cauza ta am depresie; Daca nu faci asta, ma apuc de baut; Daca nu ma faci fericit, am sa ajung o epava......si lista poate continua. Autopunitivii sunt de obicei dependenti, neajutorati, anxiosi, nu isi asuma responsabilitatile vietii in doi, isi justifica solicitarile transformand toate dificultatile, reale sau imaginare in vina noastra. Talentul lor nemaipomenit este de a ne face raspunzatori si responsabili de toate lucrurile rele care li se intampla sau li se vor intampla. Fireste ca in aceste conditii au asteptari foarte clare in ceea ce ne priveste: trebuie sa alergam la ei imediat ce semnaleaza ca li s-a intamplat ceva, trebuie sa ii consolam cand sunt suparati, trebuie sa ne dam seama ce probleme sau nelinisi au, trebuie sa le rezolvam problemele, sa oferim sprijin neconditionat, sa ii salvam de ei insisi, de a le proteja fragilitatea, in concluzie sa ducem pe umerii nostri toata relatia si asa problematica. Cea mai spinoasa amenintare a autopunitivului este aceea ca isi va lua viata. Multi dintre ei isi fac un obicei din asta, insa desi ne dam seama ca in mod evident este demonstrativ este foarte important sa fim vigilenti. Studiile arata ca multe sinucideri demonstrative au reusit, desi persoana in cauza a vrut doar sa atraga atentia, insa fie a calculat gresit timpul pana “salvatorul” va ajunge acasa, fie acesta si-a schimbat programul fara sa anunte.
