Santajistul emotional in cuplu-Ispititorul

Mereu mi-am pus intrebarea de ce oameni foarte inteligenti, informati, culti, rafinati, in general cu un bun control emotional si adaptabili, nu reusesc sa reziste presiunilor unui santajist emotional. Cum oare in fata lor ne simtim vrajiti si lipsiti de putere? Si ca sa citez o clienta de a mea din terapie: “cum naiba ajung femei inteligente, sa se comporte in cuplu ca niste gaini” (n-as vrea acum sa va detaliez discutiaJ). Un motiv fundamental este acela ca santajistii fac manipularea imposibil de sesizat si o ascund intr-o ceata densa, in numele iubirii, familiei, grijii, sprijinului, comunicarii, spiritului de echipa... si orice alt pretext prin care reusesc sa ne induca sentimente precum: teama, obligatia, vinovatia.

Si ca sa ne fie si mai clar, fara a intra in detalii teoretice, am sa va descriu pe scurt cum decurge un santaj emotional:

1. O solicitare (“as vrea sa fim mai apropiati, sa petrecem mai mult timp impreuna, esti tot timpul plecat(a), nu imi acorzi suficienta atentie si cred ca trebuie sa mai renunti la activitatile tale-fotbalul cu baietii/statul la cosmetica”)
2. Rezistenta (“nu mi se pare normal sa renunt, am discutat deja care sunt prioritatile fiecaruia si care sunt activitatile independente, poate ma mai eliberez in timp de unele sarcini, dar in nici un caz nu cred ca voi renunta la timpul cu prietenii mei)
3. Presiunea (vreau ce este bine pentru noi doi, pentru relatia noastra, nicodata nu ti-a pasa prea tare, eu am facut mereu lucrurile sa mearga si tu nu ai facut nici un efort)
4. Amenintari (la urma urmei daca nu ma mai vrei te rog sa imi spui, ne putem desparti, daca nu iti pasa de relatia noastra poate merge fiecare pe drumul lui, ca atat merit eu dupa tot ce am facut pentru noi)
5. Cedarea (ok, voi vedea ce voi face sa stam mai mult impreuna, da, sigur, renunt si la timpul cu prietenii mei, si la vizitele la mama.....tranzactia e incheiata)
6. Repetarea (orice, oricand altceva)

Santajul emotional produce deruta, confuzie. Vezi ca functionezi logic, ca ceea ce gandesti e normal si natural in situatia data, dar in fata lui, a santajistului, nimic nu mai sta in picioare. Te demonteaza, te face praf, te foloseste si in final ajungi sa iti ceri iertare, sa te simti vinovat pentru ce n-ai facut si sa iti asumi greseli pe care incepi si tu sa crezi ca le-ai facut. Te-a convins! E numai vina ta! Santajistii vad relatia noastra cu ei ca pe o reflexie a atitudinii noastre gresite si inadvertente, in timp ce pe ei insisi se vad a fi intelepti si bine intentionati. E strigator la cer ca, desi constientizezi toate lucrurile acestea, desi stii bine ca realitatea e alta si e evidenta, tu te simti paralizat, inghetat si incremenit in proiectul lui.  

De multe ori preferam un santajist punitiv, care macar sa te ameninte pe fata, sa stii exact la ce sa te astepti de la el. Din pacate santajul ia forme foarte rafinate si de cele mai multe ori, te comtempli prins intr-un lat in care nu stii cum ai intrat, habar nu ai cum sa iesi, dar stii cert ca te strange de gat.

Astazi am sa vi-l prezint pe preferatul meu....Ispititorul

Ispititorii practica cel mai rafinat si subtil santaj. Ei promit dragoste, incurajeaza, se implica cat de cat, dar daca nu ne comportam cum doresc ei ameninta subtil cu pierderea a ceea ce ne dorim cel mai mult. Majoritatea ispititorilor fac trafic cu recompense sentimentale: dragoste, acceptare, intimitate familiala, fantezie lipsita de cusur. Pretul platit pentru ele e mare, foarte mare! Dar culmea e ca nu apuci sa le vezi, sa le pipai si sa urli...sunt! Imediat ce ai cedat cerintelor ispititorului si te-ai comportat cum si-a dorit el, stacheta este pusa si mai sus, iar pretul este si mai mare. Si platesti mereu pentru o recompensa de care practic nu apuci sa te bucuri niciodata. Din simplul motiv ca, ori de cate ori  vociferezi, protestezi, plangi, te plangi ca e prea sus si e prea greu, el se retrage si iti explica cum esti pe cale sa pierzi totul si asta numai din vina ta, pentru ca nu il intelegi si nu intelegi ce se petrece si nu esti capabil(a) sa faci fata, si ca faci mereu greseli care il final te vor costa scump. Desi ti se pare nedrept si necinstit ce ti se intampla, tragi aer in piept si o iei de la capat si el iti arata din nou cireasa pe pe tort si tu iar mananci blat pana nu mai poti, pentru ca niciodata ceea ce faci nu e suficient. Pe de alta parte il (o) iubesti, nu vrei sa il (o) pierzi, te simti obligat(a) sa faci lucrurile sa mearga si te simti vinovat(a) atunci cand ispititorul tau e nemultumit de eforturile tale. Curat murdar, nu-i asa? Si trec luni, ani si frustrarea creste pe masura “ispitelilor” si cand protestul tau atinge cote alarmante,iti spune ca ii pare rau pentru tine, dar nu crede ca esti suficient de bun(a) pentru el (ea) si ca vina pentru rezultatul catastrofal iti apartine. Iti mai arata inca o data cireasa de pe tort (sau bomboana de pe coliva....sper ca aveti umor negru), iti mai listeaza inca o data recompensele pe care le-ai fi putut obtine si o porneste iar la .....ispitit. Ca partener de cuplu el este “extraordinar” daca toata viata faci NUMAI ce vrea el, daca esti camaradul si prietenul lui in relatia de cuplu, daca taci, inghiti, suporti si faci fata dorintelor lui si daca in loc sa sa comunici, sa ai dorinte, sa iubesti cu adevarat, executi neconditionat.

Si daca nu l-ati identificat in vietile voastre, am sa va mai prezint si altii datile viitoare.