Santajul emotional in cuplu-Punitivul

Celor care recurg la santajul emotional in cuplu, si nu numai, nu le place sa piarda. Ei nu suporta frustrarea si mare parte din presiunea pe care o pun asupra noastra si cu care castiga de cele mai multe ori, o invaluie in ideea ca nu e timp de pierdut. Dar urgenta exista doar in mintea si in sufletul lui si o foloseste pentru a ne constrange sa actionam convergent cu dorintele sale. Astazi am sa ma opresc la o alta tipologie a santajistului: punitivul. Dintre toti santajistii, pe acesta eu il respect cel mai mult, pentru ca macar ceea ce vrea de la tine cere si obtine “pe fata”, cu cartile pe masa.

Punitivii nu sunt, asa cum s-ar putea crede cei mai des intalniti, doar sar in ochi cel mai usor datorita modului direct de a actiona. Punitivul poate fi activ: cel care se infurie, ameninta si se dezlantuie, sau poate fi pasiv: cel care mocneste, se imbufneaza si tace.

Dorinta lor este una comuna, sa detina puterea, sa anuleze ce simt cei din jur si sa primeze doar dorintele lor: “Daca dai divort, nu iti mai vezi copiii”, “Daca nu accepti asta, te parasesc”, “Daca iar imi faci asta, plec la mama”, “Daca nu intrerupi sarcina, nu vreau sa te mai vad”, “Daca ma parasesti, te las fara casa si fara bunuri”.....si lista poate continua cu “isterii”, “tragedii” si “crize existentiale”.

Redutabili sunt insa si santajistii care se retrag in spate supararii neexprimate in cuvinte, care se manifesta tacut prin imbufnare, mocnire, pufnire sau ....tacere deplina, dura rece, greu de suportat pentru oricine. In aceste situatii, ajungi sa faci orice numai sa il auzi spunand ceva. Iti doresti in acel moment sa tipe, sa spuna ce vrea, sa revendice, sa ceara, dar din pacate ei se baricadeaza in spatele unui perete de gheata impenetrabil si intorc asupra noastra toata responsabilitatea pentru sentimentele lor. In consecinta, picam in plasa lor, de fiecare data,  si ne simtim fie speriati de amenintarile evidente, fie vinovati suferinta manifestata prin tacerea taioasa pe care ne-o servesc. 

Santajistul emotional in cuplu-Ispititorul

Mereu mi-am pus intrebarea de ce oameni foarte inteligenti, informati, culti, rafinati, in general cu un bun control emotional si adaptabili, nu reusesc sa reziste presiunilor unui santajist emotional. Cum oare in fata lor ne simtim vrajiti si lipsiti de putere? Si ca sa citez o clienta de a mea din terapie: “cum naiba ajung femei inteligente, sa se comporte in cuplu ca niste gaini” (n-as vrea acum sa va detaliez discutiaJ). Un motiv fundamental este acela ca santajistii fac manipularea imposibil de sesizat si o ascund intr-o ceata densa, in numele iubirii, familiei, grijii, sprijinului, comunicarii, spiritului de echipa... si orice alt pretext prin care reusesc sa ne induca sentimente precum: teama, obligatia, vinovatia.

Si ca sa ne fie si mai clar, fara a intra in detalii teoretice, am sa va descriu pe scurt cum decurge un santaj emotional:

1. O solicitare (“as vrea sa fim mai apropiati, sa petrecem mai mult timp impreuna, esti tot timpul plecat(a), nu imi acorzi suficienta atentie si cred ca trebuie sa mai renunti la activitatile tale-fotbalul cu baietii/statul la cosmetica”)
2. Rezistenta (“nu mi se pare normal sa renunt, am discutat deja care sunt prioritatile fiecaruia si care sunt activitatile independente, poate ma mai eliberez in timp de unele sarcini, dar in nici un caz nu cred ca voi renunta la timpul cu prietenii mei)
3. Presiunea (vreau ce este bine pentru noi doi, pentru relatia noastra, nicodata nu ti-a pasa prea tare, eu am facut mereu lucrurile sa mearga si tu nu ai facut nici un efort)
4. Amenintari (la urma urmei daca nu ma mai vrei te rog sa imi spui, ne putem desparti, daca nu iti pasa de relatia noastra poate merge fiecare pe drumul lui, ca atat merit eu dupa tot ce am facut pentru noi)
5. Cedarea (ok, voi vedea ce voi face sa stam mai mult impreuna, da, sigur, renunt si la timpul cu prietenii mei, si la vizitele la mama.....tranzactia e incheiata)
6. Repetarea (orice, oricand altceva)

Santajul emotional produce deruta, confuzie. Vezi ca functionezi logic, ca ceea ce gandesti e normal si natural in situatia data, dar in fata lui, a santajistului, nimic nu mai sta in picioare. Te demonteaza, te face praf, te foloseste si in final ajungi sa iti ceri iertare, sa te simti vinovat pentru ce n-ai facut si sa iti asumi greseli pe care incepi si tu sa crezi ca le-ai facut. Te-a convins! E numai vina ta! Santajistii vad relatia noastra cu ei ca pe o reflexie a atitudinii noastre gresite si inadvertente, in timp ce pe ei insisi se vad a fi intelepti si bine intentionati. E strigator la cer ca, desi constientizezi toate lucrurile acestea, desi stii bine ca realitatea e alta si e evidenta, tu te simti paralizat, inghetat si incremenit in proiectul lui.  

De multe ori preferam un santajist punitiv, care macar sa te ameninte pe fata, sa stii exact la ce sa te astepti de la el. Din pacate santajul ia forme foarte rafinate si de cele mai multe ori, te comtempli prins intr-un lat in care nu stii cum ai intrat, habar nu ai cum sa iesi, dar stii cert ca te strange de gat.

Astazi am sa vi-l prezint pe preferatul meu....Ispititorul

Ispititorii practica cel mai rafinat si subtil santaj. Ei promit dragoste, incurajeaza, se implica cat de cat, dar daca nu ne comportam cum doresc ei ameninta subtil cu pierderea a ceea ce ne dorim cel mai mult. Majoritatea ispititorilor fac trafic cu recompense sentimentale: dragoste, acceptare, intimitate familiala, fantezie lipsita de cusur. Pretul platit pentru ele e mare, foarte mare! Dar culmea e ca nu apuci sa le vezi, sa le pipai si sa urli...sunt! Imediat ce ai cedat cerintelor ispititorului si te-ai comportat cum si-a dorit el, stacheta este pusa si mai sus, iar pretul este si mai mare. Si platesti mereu pentru o recompensa de care practic nu apuci sa te bucuri niciodata. Din simplul motiv ca, ori de cate ori  vociferezi, protestezi, plangi, te plangi ca e prea sus si e prea greu, el se retrage si iti explica cum esti pe cale sa pierzi totul si asta numai din vina ta, pentru ca nu il intelegi si nu intelegi ce se petrece si nu esti capabil(a) sa faci fata, si ca faci mereu greseli care il final te vor costa scump. Desi ti se pare nedrept si necinstit ce ti se intampla, tragi aer in piept si o iei de la capat si el iti arata din nou cireasa pe pe tort si tu iar mananci blat pana nu mai poti, pentru ca niciodata ceea ce faci nu e suficient. Pe de alta parte il (o) iubesti, nu vrei sa il (o) pierzi, te simti obligat(a) sa faci lucrurile sa mearga si te simti vinovat(a) atunci cand ispititorul tau e nemultumit de eforturile tale. Curat murdar, nu-i asa? Si trec luni, ani si frustrarea creste pe masura “ispitelilor” si cand protestul tau atinge cote alarmante,iti spune ca ii pare rau pentru tine, dar nu crede ca esti suficient de bun(a) pentru el (ea) si ca vina pentru rezultatul catastrofal iti apartine. Iti mai arata inca o data cireasa de pe tort (sau bomboana de pe coliva....sper ca aveti umor negru), iti mai listeaza inca o data recompensele pe care le-ai fi putut obtine si o porneste iar la .....ispitit. Ca partener de cuplu el este “extraordinar” daca toata viata faci NUMAI ce vrea el, daca esti camaradul si prietenul lui in relatia de cuplu, daca taci, inghiti, suporti si faci fata dorintelor lui si daca in loc sa sa comunici, sa ai dorinte, sa iubesti cu adevarat, executi neconditionat.

Si daca nu l-ati identificat in vietile voastre, am sa va mai prezint si altii datile viitoare.

Evaluarea psihologica a copilului-prevenim sau intervenim?

Observ cu bucurie cum de la an la an se schimba mentalitatea si atitudinea oamenilor fata de ceea ce inseamna psihologul si munca lui, psihoterapeutul, consilierul. Observ cu bucurie ca nu mai suntem confundati atat de des cu psihiatrul si ca oamenii au inceput sa caute astfel de servicii. Si in ceea ce priveste copiii, atitudinea parintilor s-a schimbat, fortati fiind poate si de imprejurari (dificultatile tot mai mari in disciplinarea si educarea copiilor): vin la cursuri de parenting, incep sa isi accepte tot mai mult greselile, vor ii sprijine pe copii in depasirea unor dificultati si probleme. Dureros este faptul ca putini parinti cauta aceste servicii in scopul preventiei, majoritatea ajung la cabinet destul de tarziu, pentru interventie. Observ insa si faptul ca majoritatea parintilor fac analize periodic copiilor pentru a preveni eventualele carente ale organismului, merg la medicul pediatru pentru a se asigura de sanatatea fizica si de buna evolutie a copilului, investesc educational in optionale, activitati extrascolare sau meditatii pentru a contribui la dezvoltarea optima a copilului pe tot parcursul perioadei scolare. La cabinetul psihologic ajung cand au probleme, cand nu mai pot controla anumite aspecte ale vietii, cand au dificultati mari, de cele mai multe ori ....cand este destul de tarziu si de dificil de intervenit. Putini stiu, cred, ca se pot face evaluari psihologice periodice, care te ajuta ca parinte sa previi multe probleme de ordin psihologic, care te sprijina obiectiv in deciziile educationale, care iti optimizeaza relationarea si comunicarea cu copilul, care iti pot modela corect investitia educationala. Aceste evaluari se realizeaza cu baterii de teste specifice varstei copilului incepand de la 3 ani, pe care orice psiholog acreditat in lucrul cu copiii ar trebui sa le aiba in cabinetul sau. Am intalnit parinti care stiu aceste lucruri, insa sanatatea fizica a copilului pare sa fie de departe mai importanta decat sanatatea mentala. Cred ca lucrul acesta este valabil si pentru noi adultii!

In ultimii 10 ani am evaluat psihologic cateva sute de copii din toata Moldova, insa doar cateva zeci s-au adresat direct cabinetului cu aceasta cerinta specifica, de a realiza o evaluare psihologica pur informativa si preventiva. Majoritatea evaluarilor au fost facute la cererea cadrelor didactice: a educatorilor, invatatorilor sau profesorilor care au inteles necesitatea acestui demers si care au avut puterea de a-i convinge parintii de beneficii. Si din momentul in care ele s-au facut vizibile aceste beneficii, parintii au continuat sa ceara acest lucru. Am intalnit si un caz exceptional, un tata din Suceava care de 7 ani vine an de an cu cele 2 fete la cabinet pentru evaluare psihologica si care a luat impreuna cu ele toate deciziile educationale, bazandu-se si pe rezultatele lor la toate testele aplicate de-a lungul timpului.

Ce cuprinde un program de evaluare psihologica?

• Evaluare cognitiva si instrumentala (evaluarea principalelor functii neurocognitive ale copilului: functiile senzoriomotorii, procesare vizual-spatiala, atentie, functii executive, limbaj, memorie, invatare; stabilirea coeficientului de inteligenta; evaluarea aspectelor instrumentale specifice varstei: vocabular, informatii, aritmetica, comprehensiune, etc)
• Evaluare aptitudinala (incepand cu varsta de 12 ani se pot evalua 8 aptitudini de baza:abilitatea generala de invatare, aptitudinea verbala, aptitudinea numerica, aptitudinea spatiala, aptitudinea de perceptie a formei, capacitatea decizionala, rapiditatea in reactii, abilitatile functionaresti).
• Evaluare socio-afectiva (Stabilirea modului in care copilul se plaseaza in cadrul familiei si al nivelului de relationare cu membrii acesteia; Stabilirea nivelului de dezvoltare al competentelor emotionale si sociale; Evidentierea unor aspecte psihice esentiale de care depinde dezvoltarea armonioasa a personalitatii copilului: sociabilitate, stima de sine, conflictualitate,  fobii, conflicte, probleme comportamentale, anxietate, depresie, hiperactivitate, agresivitate, opozitionism).

Ce beneficii are parintele?

• Posibilitatea de a cunoaste obiectiv potentialul cognitiv, instrumental si afectiv al copilului si de a afla cum il poate stimula pentru a obtine maximum de beneficii
• Posibilitatea de a urmari in timp evolutia copilului si de a modela corect investitia educationala
• Poate lua obiectiv decizia inceperii gradinitei sau a scolii stiind exact cat si  cum va face fata
• Poate compara nivelul copilului cu etaloanele specifice  varstei sale, pentru a vedea obiectiv unde se situeaza comparativ cu alti copii din aceeasi grupa de varsta
• Ofera copilului sansa  autocunoasterii  si dezvoltarii personale;
• Ofera copilului sansa adaptarii mult mai rapide din punct de vedere emotional si cognitiv la un mediu tot mai stresant si mai complex;
• Optimizarea relationarii si comunicarii cu propriul copil;
• Beneficiaza de consiliere in scopul optimizarii comunicarii si relationarii cu copilul;
• Aleg sa previna eventualele esecuri sau probleme psihologice, in loc sa le rezolve mai tarziu;
• Ofera copilului o educatie completa, complexa si adecvata societatii actuale;

Ce beneficii are copilul?

• Posibilitatea dezvoltarii  capacitatii de autocunoastere;
• Dezvoltarea capacitatii de autodescriere si comunicarea a informatiilor despre sine;
• Identificarea calitatilor personale si a aptitudinilor speciale si stimularea autoeficacitatii;
• Dezvoltarea abilitatilor de comunicare;
• Cresterea gradului de adaptabilitate;

Cum se desfasoara programul?

Programul se desfasoara in trei etape:

1. Sedinta de evaluare psihologica a copilului;

2. Analiza si interpretarea datelor si realizarea profilului psihologic;

3. Sedinta de consiliere parentala cu recomandari specifice acolo unde este cazul;

Astazi nu vreau sa trag nici o concluzie! Sunt sigura ca daca sunteti parinti veti chibzui la ce am scris!